Managementul riscurilor de corupție este o măsură importantă pentru promovarea integrității publice în mod eficient și efectiv. Acest raport analizează metodologia actuală de management a riscurilor de corupție în cadrul administrației publice centrale din România din perspectiva domeniului intervențiilor comportamentale. După prezentarea metodologiei românești de management a riscurilor de corupție și analiza provocărilor legate de implementarea sa, raportul oferă patru căi concrete pentru asumarea și punerea în aplicare a metodologiei. Strategiile inspirate comportamental sunt concepute pentru a îmbunătăți capacitățile, oportunitățile și motivațiile oficialilor publici de a identifica riscurile de corupție, a evalua probabilitatea și impactul acestora și a proiecta măsuri de control mai eficiente.
Promovarea Metodologiei de Management a Riscurilor de Corupție în România
Abstract
Executive Summary
Hotărârea Guvernului nr. 599 din august 2018 evidențiază metodologia de management al riscurilor de corupție pentru administrația publică centrală română. În ciuda eforturilor Guvernului României de a adopta o metodologie standardizată de management al riscurilor de corupție, implementarea acesteia a fost neuniformă, cu grade variate de adopție.
Prezentul raport se axează pe provocările întâmpinate în implementarea metodologiei de management al riscurilor de corupție din perspectivă comportamentală și propune direcții concrete de intensificare a adopției sale. Acesta respectă metodologia BASIC elaborată de OCDE (BASIC reprezintă Conduită, Analiză, Strategie, Intervenție, Schimbare), o metodologie în cinci pași care îndrumă factorii de decizie cu privire la etapele aplicării sistematice a viziunilor comportamentale în proiectarea intervențiilor în materie de politici. La nivelul mai multor ministere, OCDE a efectuat interviuri și a trecut în revistă registrele riscurilor de corupție printr-un filtru comportamental.
Constatări cheie
Drept urmare a Strategiei Naționale Anticorupție din România (SNA), Hotărârea Guvernului nr. 599/2018 evidențiază o metodologie pentru evaluarea și gestionarea riscurilor de corupție, însoțită de o abordare standard în evaluarea incidentelor de integritate. Cadrul se aliniază la bune practici consacrate recomandate de OCDE și de alte organizații internaționale.
Cu ajutorul interviurilor și a grupurilor tematice, OCDE e elaborat o diagramă comportamentală pentru a ilustra pașii expliciți și impliciți necesari pentru a gestiona riscul de corupție. Cu toate că metodologia respectă standardele internaționale și este aparent clară, diagramă dovedește faptul că acest instrument, de facto, solicită parcurgerea unui proces cognitiv complex și presupune o implementare îndelungată. În plus, managerii publici nu dețin, de regulă, cunoștințele necesare de specialitate; tentativa de transforma toții managerii publici în experți anticorupție nu ar fi eficientă.
Această complexitate a metodologiei, alături de exigențele sale cognitive și temporale, atrag următoarele provocări care subminează în cele din urmă eficacitatea gestionării în practică a riscurilor de corupție:
Primul pas în gestionarea riscurilor de corupție este identificarea contextului în care aceste riscuri ar putea surveni. Metodologia românească nu definește clar în ce mod se poate identifica acest context, ceea ce înseamnă că autoritățile identifică contextul materializării riscurilor de corupție aplicând diverse criterii. Se ajunge astfel la evaluări neomogene, ceea ce complică pentru autorități efortul de comparare a practicilor și pentru Secretariatul Tehnic al SNA efortul de o oferi feedback relevant. În plus, riscurile identificate eronat creează probleme în elaborarea unor măsuri de intervenție solide.
Complexitatea evaluării probabilității și a impactului riscurilor poate determina pe membrii grupului intern de lucru, însărcinați cu coordonarea evaluării riscului la nivel de entitate, să recurgă la scurtături mentale („euristică”) și să omită informații importante necesare pentru a evalua corect riscurile identificate.
Măsurile de intervenție apelează la „soluții facile”, precum a recomanda mai multe instruiri, și sunt concepute fără a respecta o teorie clară a schimbării și un plan de acțiune. Într-adevăr, multe dintre registrele cu riscuri de corupție analizate sugerează măsuri de intervenție nespecificate. De asemenea, majoritatea intervențiilor nu au termene specificate de implementare și o metodă clară de verificare.
Recomandări cheie
Pentru a răspunde provocărilor identificate, acest raport oferă următoarele recomandări menite să abiliteze și să sprijine managerii publici in efortul de a crește adopția de facto a metodologiei de management al riscurilor de corupție:
Reproiectarea registrelor de riscuri astfel încât să includă indicatori intermediari pentru măsurile de intervenție, cu scopul de a îndruma funcționarii publici în raționamentul ales pentru a justifica de ce o anumită măsură de intervenție ar genera, în teorie, impactul dorit. Acest lucru ar înmulți pentru membrii grupului de lucru oportunitățile de a învăța din progresul realizat în implementarea măsurilor de control al riscurilor identificate și ar reduce riscul de a recurge la soluții facile care nu combat riscurile identificate.
Elaborarea unui ghid pentru utilizatori privind punerea în aplicare a metodologiei de management al riscurilor de corupție din Hotărârea Guvernului nr. 599/2018, ghid care îi ajută pe membrii grupului de lucru să învețe pe baza celor mai bune practici și exemple. Managerii publici intervievați afirmau faptul că le sunt necesare mai multe îndrumări. Ghidul ar trebui să includă un manual pas cu pas privind modul de elaborare a măsurilor de intervenție utilizând o teorie a schimbării.
Dezvoltarea unei aplicații web menite să dirijeze managementul riscurilor de corupție și care oferă acces facil la informații istorice privind incidente de corupție și măsuri de intervenție. O aplicație de acest gen poate, în același timp, să ofere în mod automat îndrumări și să reducă povara cognitivă a managerilor publici. O aplicație web dezvoltată de Ministerul Român al Afacerilor Interne exemplifică modul în care acest instrument ar putea fi adaptat pentru toate autoritățile centrale din România.
Desemnarea în fiecare minister a unei unități sau persoane însărcinate cu asistarea grupurilor de lucru în gestionarea riscurilor de corupție. Nu toți managerii publici pot deveni experți în domeniul corupției, ceea ce justifică nevoia lor de sprijin. Cazuri din cadrul Ministerelor Energiei și Afacerilor Interne ar putea constitui exemple pentru cum se poate implementa conceptul de unitate sau persoană desemnată.
În ultimul rând, raportul oferă indicații despre modul în care ar putea fi testată o astfel de intervenție într-un mediu experimental, modul de implementare a instrumentului diagramă pentru a trasa comportamente și complexitatea unor procese cum ar fi metodologia de gestionare a riscurilor de corupție, și despre elementele de bază ale unei strategii de comunicare axate pe conștientizarea relevanței pe care o are managementul riscurilor de corupție.
