Drept urmare a Strategiei Naționale Anticorupție din România (SNA), Hotărârea Guvernului nr. 599/2018 evidențiază o metodologie pentru evaluarea și gestionarea riscurilor de corupție, însoțită de o abordare standard în evaluarea incidentelor de integritate. Cadrul se aliniază la bune practici consacrate recomandate de OCDE și de alte organizații internaționale.
Cu ajutorul interviurilor și a grupurilor tematice, OCDE e elaborat o diagramă comportamentală pentru a ilustra pașii expliciți și impliciți necesari pentru a gestiona riscul de corupție. Cu toate că metodologia respectă standardele internaționale și este aparent clară, diagramă dovedește faptul că acest instrument, de facto, solicită parcurgerea unui proces cognitiv complex și presupune o implementare îndelungată. În plus, managerii publici nu dețin, de regulă, cunoștințele necesare de specialitate; tentativa de transforma toții managerii publici în experți anticorupție nu ar fi eficientă.
Această complexitate a metodologiei, alături de exigențele sale cognitive și temporale, atrag următoarele provocări care subminează în cele din urmă eficacitatea gestionării în practică a riscurilor de corupție:
Primul pas în gestionarea riscurilor de corupție este identificarea contextului în care aceste riscuri ar putea surveni. Metodologia românească nu definește clar în ce mod se poate identifica acest context, ceea ce înseamnă că autoritățile identifică contextul materializării riscurilor de corupție aplicând diverse criterii. Se ajunge astfel la evaluări neomogene, ceea ce complică pentru autorități efortul de comparare a practicilor și pentru Secretariatul Tehnic al SNA efortul de o oferi feedback relevant. În plus, riscurile identificate eronat creează probleme în elaborarea unor măsuri de intervenție solide.
Complexitatea evaluării probabilității și a impactului riscurilor poate determina pe membrii grupului intern de lucru, însărcinați cu coordonarea evaluării riscului la nivel de entitate, să recurgă la scurtături mentale („euristică”) și să omită informații importante necesare pentru a evalua corect riscurile identificate.
Măsurile de intervenție apelează la „soluții facile”, precum a recomanda mai multe instruiri, și sunt concepute fără a respecta o teorie clară a schimbării și un plan de acțiune. Într-adevăr, multe dintre registrele cu riscuri de corupție analizate sugerează măsuri de intervenție nespecificate. De asemenea, majoritatea intervențiilor nu au termene specificate de implementare și o metodă clară de verificare.