O diagramă comportamentală este un instrument utilizat în știința datelor, și în alte discipline înrudite, cu scopul de a ilustra modul în care un proces se desfășoară în practică. Se identifică astfel mai rapid cât de ușor sau de dificil îi este unei persoane să parcurgă un proces, fiind reliefați pașii necesari pentru a-l finaliza. De asemenea, acest instrument poate ajuta factorii de decizie să elaboreze politici care promovează conduite dorite și ușor de implementat. Ca principiu general în știința comportamentală, șansele de manifestare a unei conduite sunt mai mari când aceasta este mai ușor de implementat decât alternativa sa (Behavioural Insights Team, 2014[31]). Acest principiu ține cont de rezistența umană la procese solicitante și de maniera în care, fără supraveghere sau reiterare agresivă, oamenii tind să renunțe când un proces pare a fi complex. Ideea este valabilă chiar și pentru procese dezirabile din punct de vedere social.
Diagramele utilizează un set definit de săgeți și forme geometrice pentru a reprezenta activități și relații în cadrul unui proces. Obiectivul diagramei este de arăta cum se îmbină pașii dintr-un proces defalcându-l pe activități individuale și ilustrând relațiile dintre acestea, precum și fluxul procesului (OCDE, 2019[4]). Simplitatea lor le face instrumente utile în înțelegerea și partajarea proceselor în cadrul echipelor, precum și în analiza acelor procese cu scopul de a identifica puncte critice de decizie, posibile detalii neclarificate și conflicte care inhibă eficiența și fiabilitatea procesului (OCDE, 2019[4]).
Nu există o formulă unică pentru a crea o diagramă, utilizatorul alegând în ultimă instanță cum va reprezenta procesul. Totuși, setul de instrumente BASIC pentru viziuni comportamentale aplicate sugerează folosirea formelor geometrice pentru a reprezenta puncte de decizie, întârzieri și procese (OCDE, 2019[4]). O convenție utilă este utilizarea unor romburi verzi pentru comportamente umane și descrierea lor prin verbe precum „Plătește”, „Culege”, „Merge pe jos” etc. Activitățile efectuate de persoane diferite de utilizatorul principal pot avea o formă geometrică diferită, precum o casetă rectangulară albă. Pentru a evidenția durata unui proces, ar trebui ilustrate și întârzierile. În ultimul rând, dacă sunt direcții diferite de urmat, se poate adăuga un cerc pentru a explica de ce sunt posibile acele rute diferite. Gradul de detaliere al diagramei este ales de autor, însă ar trebui depus efortul de a ilustra toate activitățile mai puțin evidente, întârzierile și comportamentele.
Diagramele pot fi atât un mijloc de creare a unor procese noi de la zero, cât și unul de analiză a celor existente. De exemplu, în Figura 1.2 din Capitolul 1, se folosesc dreptunghiuri gri numerotate consecutiv pentru a ilustra cei 7 pași expliciți, propuși în Decizia 599/2018, de gestionare a riscurilor de corupție. Elementele dintre aceste dreptunghiuri descriu activitățile implicite, întârzierile și conduitele necesare pentru a avansa la pasul următor. Folosirea unei diagrame simplifică identificarea punctelor critice de decizie și a posibilelor obstacole care fac ca procesul să necesite resurse intelectuale și de timp importante. Această abordare poate facilita înțelegerea provocărilor implicate de adoptarea sa, precum și elaborarea unor procese simplificate care sunt mai intuitive, însă atrag aceleași comportamente dorite.
Figura A B.1 oferă un exemplu de diagramă care ilustrează procesul de achitare a unei amenzi de parcare. Procesul începe cu o elipsă albastră și continuă cu o acțiune îndeplinită de o organizație responsabilă cu emiterea amenzii de parcare. Cercul alb indică un punct de decizie în care procesul se scindează în funcție de metoda selectată de livrare. Dacă autoritatea transmite amenda prin email, nu există nicio întârziere. Totuși, dacă este trimisă prin poștă, este așteptată o întârziere de 15 zile. După primirea amenzii, persoana în cauză trebuie să decidă dacă o achită sau nu la timp, determinând o nouă bifurcație în cadrul procesului. Dacă persoana alege să achite, apare o nouă bifurcație în funcție de disponibilitatea unei opțiuni de plată virtuală. Dacă plata virtuală nu este posibilă, utilizatorul trebuie să meargă fizic la un oficiu fiscal, acordând un anumit timp acestui efort. Dacă persoana nu achită la timp, autoritatea adaugă o penalizare și transmite o notificare aferentă. În cele din urmă, persoana va decide dacă achită amenda însoțită de penalizare. Dacă nu o achită, autoritatea redirecționează cazul unei autorități de colectare a impozitelor.
