Republica Moldova (Moldova) a făcut din digitalizare o prioritate, depunând eforturi semnificative în ultimii ani pentru a accelera transformarea digitală. Cu toate acestea, IMM-urile nu au profitat încă pe deplin de beneficiile oferite de digitalizare din cauza a numeroși factori și, în special, a deficitului de competențe. Acest capitol subliniază cele mai recente evoluții economice din Moldova și din sectorul IMM-urilor, evaluează principalele realizări și lacunele rămase pe calea către digitalizare a Moldovei și introduce tema competențelor de afaceri digitale și importanța acestora.
Promovarea competențelor digitale de afaceri în Republica Moldova
1. Pregătirea scenei
Abstract
Economia Moldovei a fost afectată semnificativ de crize succesive
Creșterea economică este împiedicată de vulnerabilități persistente
Moldova a înregistrat o creștere constantă, chiar dacă nespectaculoasă în 2016-2019, cu o creștere anuală a PIB în medie de 4% (International Monetary Fund, 2022[1]). Cu toate acestea, a fost puternic lovită de pandemia de COVID-19 și de agresiunea pe scară largă a Rusiei împotriva Ucrainei, care au exacerbat vulnerabilitățile preexistente. Pandemia și seceta gravă din 2020 au evidențiat și mai mult fragilitatea paradigmei de creștere a Moldovei. A fost una dintre țările europene cel mai grav afectate de COVID-19, cee ce a avut un impact substanțial asupra oamenilor și firmelor din întreaga țară. Mortalitatea agregată a crescut cu 13,8% în 2020-2021, în timp ce PIB-ul real s-a contractat cu 8,3% în 2020; a revenit puternic, crescând cu 13,9% în 2021, dar a fost urmat de șocul invadării Ucrainei de către Rusia. Creșterea a încetinit brusc în primul trimestru și pare să fi devenit negativă în al doilea.
În 2021, salariile, remitențele și plățile sociale au crescut semnificativ, contribuind la o creștere semnificativă a cheltuielilor private. Cu toate acestea, cererea internă puternică și reaprovizionarea după încetarea activităților ca urmare a pandemiei au influențat puternic creșterea exporturilor nete, deși toate sectoarele economiei au înregistrat câștiguri promițătoare după scăderea abruptă din 2020. După ce rata de infectare a atins un maxim istoric în ianuarie 2022, Republica Moldova a început să ridice restricțiile în februarie 2022, iar numărul cazurilor a rămas scăzut de atunci, în ciuda ratei de vaccinare stagnând la doar 38,9% din populație. (Center for Systems Science and Engineering, 2022[2]). De atunci, șocul economic al războiului din Ucraina și-a pus amprenta.
Paradigma de creștere a Moldovei se bazează încă pe cheltuielile induse de remitențe, care, în ciuda faptului că au stimulat creșterea și reducerea sărăciei, au devenit mai puțin sustenabile. Scăderea remitențelor, împreună cu o populație în scădere și îmbătrânită, a dus la o creștere lentă a productivității, iar o parte considerabilă a populației cu venituri mai mici a devenit dependentă de pensii și asistență socială (World Bank, 2022[3]). De asemenea, țara este puternic dependentă de exporturile de produse agricole de bază, ceea ce o face vulnerabilă la condițiile meteo, precum și la fluctuațiile prețurilor alimentelor pe piețele cheie de export, în principal Uniunea Europeană (UE) și Comunitatea Statelor Independente (CSI), care reprezintă aproximativ 65 și 15% din exporturile moldovenești și, respectiv, (International Trade Administration, 2021[4]). Aceste vulnerabilități s-au accentuat și mai mult în acest an, deoarece Moldova a fost afectată negativ de secete mai frecvente și mai severe, de lipsa ulterioară de apă, de creșterea prețurilor la îngrășăminte și de perturbări comerciale din cauza invadării pe scară largă a Ucrainei de către Rusia (Economist Intelligence Unit, 2022[5]).
În plus, șocurile cauzate de invazia Rusiei se răsfrâng în regiune, reprezentând o amenințare serioasă la adresa stabilității Moldovei. Deși nu se așteaptă ca economia să resimtă o recesiune severă, creșterea a stagnat în 2022 (a se vedea „Indicatorii economici cheie” de mai sus); revizuirea descendentă între previziunile de creștere dinainte și după război a fost substanțială, de ordinul a circa 4,4% din PIB. Ca urmare a războiului, țara a primit cel mai mare număr de refugiați pe cap de locuitor (peste 479.500 de ucraineni au trecut în Moldova până în iulie 2022, anume, 19% din populația Moldovei), iar echivalentul a 3,3% din populația Moldovei [sic!] s-a stabilit definitiv în Republica Moldova (UNHCR, 2022[6]) (OECD, 2023[7]). Acest lucru aplică o presiune semnificativă asupra economiei și creează o nevoie semnificativă de ajutor umanitar, inclusiv pentru locuințe, produse alimentare și produse medicale pe termen scurt. Toate acestea vor aplica o presiune suplimentară asupra finanțelor de stat ale Republicii Moldova și vor intensifica nevoia țării de asistență externă. În același timp, refugiații ucraineni sunt adesea înalt calificați, tineri profesioniști cu venituri mari și din diverse medii profesionale (OECD, 2022[8]; Bank, Council of Europe Development, 2022[9]). Astfel, atunci când sunt integrați, au un potențial mare de a genera rentabilitate pe termen lung, de a contribui la creșterea prosperității economice și sociale comune, precum și la cererea de consum (OECD, 2022[8]).
Nu este surprinzător că războiul a pus presiune asupra prețurilor și a cursului de schimb. Rata inflației a ajuns la 31,8% an/an în iunie 2022, iar leul a scăzut față de dolar, deși cu aproximativ 6,6% până la jumătatea lunii iunie (National Bank of Moldova, 2022[10]). Deficitul public general este de așteptat să crească semnificativ la 6,2% din PIB, pe măsură ce guvernul majorează cheltuielile publice pentru a compensa costul public al conflictului din Ucraina. Banca Națională a Moldovei a intervenit asupra leului pentru limitarea impactului conflictului prin vânzarea de valută și este de așteptat să continue să intervină pe piața valutară, deoarece tensiunile geopolitice rămân ridicate.
Moldova importă aproximativ 67% din necesarul său de energie (net). Pentru gaze, de exemplu, care asigură peste 90% din energia și încălzirea Moldovei, țara avea un singur furnizor înainte de război, ceea ce o făcea 100% dependentă de Rusia și s-a confruntat cu obstacole semnificative din cauza creșterii puternice a prețurilor la importul de gaze din octombrie 2021. Singura sursă de energie internă substanțială a Republicii Moldova este biomasa, a cărei producție a crescut în deceniul precedent și asigură aproximativ 20% din energia primară. Moldova este afectată acum de întreruperi ale rețelelor sale tradiționale de import de gaze, prin Ucraina și Marea Neagră. Metodele și furnizorii alternativi sunt mai scumpi, exacerbând cheltuielile deja în creștere cauzate de o criză a aprovizionării cu energie care a început în iarna anului 2021/2022.
Conflictul în curs afectează și comerțul: Exporturile moldovenești sunt de așteptat să scadă cu 190 milioane USD (1,6% din PIB). Acest lucru este în mare parte rezultatul perturbărilor exporturilor către Rusia, care s-au ridicat la 276 milioane USD în 2021 (8,8% din totalul exporturilor și 2,3% din PIB). Merele și produsele farmaceutice, două dintre principalele mărfuri exportate în Rusia (35% și, respectiv, 12% din exporturi), vor fi dificil de redirecționat către alte piețe: Rusia prelua 98% din exporturile moldovenești de mere și există puține oportunități de reorientare pe termen scurt. În ceea ce privește produsele farmaceutice, Rusia a reprezentat jumătate din toate exporturile; alte destinații sunt în mare parte țările CSI și baltice, dar rutele comerciale ar putea suferi de perturbări cauzate de război (Movchan, Giucci and Busch, 2022[11]). În special, închiderea portului Odesa, un punct cheie al comerțului Moldovei atât cu Ucraina, cât și cu Rusia, a complicat relațiile comerciale ale Moldovei. Aceasta a determinat o schimbare a rutelor de transport dinspre culoarul moldo-ucrainean spre culoarul moldo-român, iar noua dependență a Moldovei de portul Constanța din România a dus la congestionări la granița dintre cele două țări, ceea ce ar putea crește costul transportului (International Finance Corporation, 2023[12]).
Din august 2021, un nou guvern, condus de Partidul pentru Acțiune și Solidaritate (PAS), cu orientare pro-UE, s-a angajat într-o agendă de reforme ambițioase, care vizează combaterea corupției și îmbunătățirea transparenței în guvernare (Economist Intelligence Unit, 2022[13]). În plus, țara beneficiază de un nou program FMI de 558 de milioane USD și ar trebui să primească un sprijin macrofinanciar suplimentar de 150 de milioane EUR din UE (IMF, 2022[14]) (European Parliament, 2022[15]). Cu toate acestea, pe măsură ce cheltuielile publice cresc pentru a aborda efectele războiului, lipsa spațiului fiscal poate să împiedice capacitatea guvernului de a-și continua agenda de reforme.
În ciuda eforturilor politice considerabile, potențialul IMM-urilor din Moldova rămâne neexploatat
În 2021, întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri)1 au reprezentat 99% din toate companiile din Moldova, o pondere similară cu cea a țărilor Parteneriatului Estic și din UE, microîntreprinderile reprezentând 85% din totalul firmelor și 60% din totalul forței de muncă angajate. Cu toate acestea, în timp ce IMM-urile creează peste jumătate din valoarea adăugată în UE și în țările vecine precum Armenia, Georgia și Ucraina, în Moldova ele generează doar 39% din cifra de afaceri (Figura 1.1). Deși numărul IMM-urilor și cifra de afaceri a acestora au crescut în valori absolute în ultimii ani, ponderile lor în totalul întreprinderilor, ocuparea forței de muncă și cifra de afaceri au scăzut ușor ca urmare a creșterii mai puternice a firmelor mari; cifra de afaceri a IMM-urilor a crescut cu 26% în 2015-2020, în timp ce firmele mari au înregistrat o creștere de 42%. De asemenea, se poate observa un decalaj persistent de productivitate între IMM-uri și întreprinderile mari (cu producția medie pe lucrător a IMM-urilor atingând 42-45% din media firmelor mari între 2015 și 2021), deși microîntreprinderile, întreprinderile mici și mijlocii și-au crescut toate productivitatea din 2015. Acest decalaj de productivitate pare să fie similar cu valorile ucrainene (45% în 2020), dar mai mare decât cel al țărilor similare din Caucazul de Sud, producția IMM-urilor din Armenia și Georgia atingând 75% și, respectiv, 69% în 2021. IMM-urile moldovenești sunt concentrate în Municipiul Chișinău, care reprezintă 61% din toate IMM-urile, 62% din cifra de afaceri și 55% din forța de muncă angajată în IMM-uri (Figura 1.2).
Figura 1.1. Privire de ansamblu asupra populației angajate în întreprinderile din Moldova, 2016-2021
Notă: Forța de muncă angajată se referă la numărul de angajați, deoarece nu sunt disponibile date despre persoanele angajate.
Sursa: Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova.
Figura 1.2. Defalcarea regională a firmelor
Notă: Forța de muncă angajată se referă la numărul de angajați, deoarece nu sunt disponibile date despre persoanele angajate. UTAG = Unitatea Teritorială Autonomă Găgăuzia.
Sursa: Calcul OCDE pe baza datelor de la Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova.
În ciuda creșterii încurajatoare, potențialul IMM-urilor din Moldova rămâne neexploatat. Acestea sunt în continuare concentrate în sectoare cu valoare adăugată scăzută, cum ar fi comerțul cu amănuntul și cu ridicata (inclusiv repararea vehiculelor), care reprezentau 35% din IMM-urile moldovenești în 2021, un număr similar cu valoarea mediană a Parteneriatului Estic, dar mai mare decât nivelul UE. Ponderea lor în acest sector a scăzut ușor însă din 2016 (-4 p.p.) în favoarea sectoarelor cu valoare adăugată mai mare, cum ar fi TIC (1 p.p.) (Figura 1.3).
Figura 1.3. Distribuția sectorială a IMM-urilor
Notă: Diagrama din stânga: întreținerea și reparațiile se referă la autovehicule și motociclete. Alte activități includ activități administrative și servicii de asistență, sănătate umană și asistență socială, activități financiare, educație, arte, divertisment și recreere, furnizarea de apă, salubritate, gestionarea deșeurilor, remediere, electricitate, gaz, abur, alimentare cu apă caldă și aer condiționat, minerit și exploatare în carieră, administrație publică și apărare. Diagrama din dreapta: Date din 2021 pentru țările Parteneriatului Estic, date din 2020 pentru țările membre ale Grupului de la Vișegrad. Secțiunea Alte activități include alte activități menționate în graficul din stânga și activități profesionale, științifice și tehnice. În plus, acestea includ agricultura, silvicultura și pescuitul pentru Armenia și țările V4, deoarece defalcarea pentru respectiva categorie nu este disponibilă. Comerțul cu ridicata și cu amănuntul include și întreținerea și reparațiile autovehiculelor și motocicletelor.
Sursa: Calcul OCDE pe baza datelor Biroului Național de Statistică al țărilor partenere estice; Eurostat pentru țările V4.
Aceste transformări în populația IMM-urilor au rezultat în parte din efortul politic considerabil din ultimul deceniu. Moldova a depus eforturi pentru a crea un cadru instituțional și politic solid pentru IMM-uri, bazându-se pe Strategia sa de dezvoltare a IMM-urilor 2012-2020 și pe agenția sa pentru IMM-uri foarte activă, ODA2. Implementarea reușită a Strategiei (82% din ultimul Plan de acțiune în 2020) a condus la progrese în mediul de afaceri, cu o reducere a reglementărilor împovărătoare și un acces facilitat la finanțare prin legea din 2018 privind instituțiile de credit nebancare (Ministry of Economy and Infrastructure of the Republic of Moldova, 2021[16]). În plus, IMM-urile beneficiază acum de o varietate mai extinsă de servicii: au fost implementate mai multe inițiative pentru a sprijini antreprenoriatul femeilor, cum ar fi programul dedicat „Femeile în afaceri” implementat de ODA, în timp ce o agenție națională pentru cercetare și dezvoltare a fost înființată pentru a stimula inovarea. În general, ODA implementează o varietate extinsă de programe, cum ar fi PARE 1+1 pentru migranții care revin în țară, o inițiativă de ecologizare, Start pentru tineret, programul de retehnologizare, precum și cel de creștere și internaționalizare. Aceste realizări se reflectă în progresul Republicii Moldova în cel mai recent indice al politicilor pentru IMM-uri (IPIMM) (consultați Caseta 1.1).
În plus, inițiativa EU4Business, care asistă IMM-urile din țările partenere estice (EaP)3, a avut un impact semnificativ în Moldova. Doar în 2019, UE a sprijinit 19.531 de IMM-uri din Moldova, ajutându-le să genereze peste 1,99 miliarde EUR în cifra de afaceri totală (EU4Business, 2020[17]). UE oferă sprijin în cadrul a trei piloni principali: acces la finanțare (A2F), servicii de dezvoltare a afacerilor (BDS) și mediu propice de afaceri (BEE). A2F constă în servicii precum subvenții mici sau împrumuturi concesionale de la băncile naționale către IMM-uri. BDS includ înființarea de incubatoare de afaceri pentru start-up-uri, precum și furnizarea de consiliere directă și formare pentru IMM-uri. BEE cuprinde reforme și practici de reglementare și încurajează dialogul între instituțiile public-private, printre altele (EU4Business, 2020[17]).
Caseta 1.1. Indicele de politică pentru IMM-uri: Țările partenere estice 2020
Legea privind micile afaceri pentru Europa și indicele de politică pentru IMM-uri
Indicele de politică pentru IMM-uri este un instrument pentru analizarea și urmărirea progresului în conceperea și implementarea politicilor IMM-urilor în comparație cu bunele practici ale UE și internaționale. A fost dezvoltat de OCDE, UE, BERD și ETF pentru a evalua mediul de afaceri pentru IMM-uri și pentru a oferi recomandări relevante în vederea abordării provocărilor rămase.
Indicele este organizat pe marginea a cinci piloni tematici, care sunt subdivizați în 12 aspecte bazate pe cele 10 principii ale legii UE denumită Legea privind micile afaceri pentru Europa. Cea de-a 3-a ediție a indicelui (lansată în 2020, în urma evaluărilor din 2012 și 2016) a inclus un pilon transversal al condițiilor de concurență echitabile. A 4-a ediție este în curs de pregătire și se va baza pe o metodologie revizuită, cu o serie de întrebări noi privind digitalizarea.
Constatări privind Moldova în 2020
Moldova a făcut progrese semnificative de la evaluarea anterioară din 2016. De exemplu, în 2016, țara a obținut doar la 2 din 12 dimensiuni o valoare peste media Parteneriatului Estic, în timp ce în 2020 a avut rezultate mai bune decât media Parteneriatului Estic la 7 din 12 dimensiuni. Încercările sale de a urma recomandările anterioare ale OCDE se remarcă în special în ceea ce privește învățarea antreprenorială și antreprenoriatul femeilor (creștere cu +65,4% a scorului) și competențele IMM-urilor (creștere cu +56,8%). Performanța Moldovei rămâne slabă în ceea ce privește standardele și reglementările, precum și internaționalizarea, unde ar trebui depuse încă mai multe eforturi.
Figura 1.4. Scorurile indicelui de politică pentru IMM-uri pentru Moldova
Sursa: (OECD et al., 2020[18]).
Cu toate acestea, IMM-urile moldovenești se confruntă cu provocări suplimentare din cauza crizelor recente. În 2020-2021, pandemia de COVID-19 și-a lăsat o amprentă semnificativă. Într-un sondaj realizat de Observatorul pieței muncii din țară în 2020, 70% dintre întreprinderile mici și mijlocii au raportat că au fost afectate de pandemia de COVID-19, iar datele sondajelor de la Banca Mondială privind impactul asupra operațiunilor comerciale în funcție de clasa de mărime arată impact disproporționat suportat de IMM-uri (Figura 1.5). Acest lucru se explică parțial prin supra-reprezentarea IMM-urilor în sectoarele cele mai afectate (comerțul cu ridicata și cu amănuntul și agricultura).
Figura 1.5. Impactul crizei COVID-19 asupra IMM-urilor din Moldova
Notă: 2020(1) corespunde datelor din sondajele efectuate în iunie 2020; 2020(2) sondajelor efectuate în octombrie/noiembrie 2020; și 2021 sondajelor efectuate în mai/iunie 2021.
Sursa: (World Bank, 2021[19]).
În plus, șocurile economice generate de invadarea Ucrainei de către Rusia reprezintă amenințări suplimentare pentru IMM-urile din Republica Moldova. Livrările către Rusia, Ucraina și Belarus au devenit semnificativ mai dificile, din cauza cererii reduse și a obstacolelor logistice. Dificultățile în asigurarea plăților afectează în special IMM-urile, deoarece acestea pot să nu aibă același grad de rezerve financiare și credit ca întreprinderile mai mari. IMM-urile orientate spre export din industrie și agricultură, care reprezintă o pondere considerabilă din populația IMM-urilor din Moldova (16%), sunt printre cele mai vulnerabile la perturbarea comerțului. Producătorii moldoveni de fructe și nuci par să fie printre cei mai grav afectați, deoarece vând mai ales în Rusia și Ucraina. Provocările pentru IMM-urile exportatoare depășesc însă comerțul cu Rusia, Ucraina și Belarus: în general, firmele întâmpină probleme în livrarea de bunuri în special din cauza creșterii prețurilor tuturor formelor majore de transport, precum și a creșterii prețurilor la mărfuri și energie.
Structura finanțării pentru IMM-uri declanșează dificultăți suplimentare. Finanțarea externă reprezintă un pas vital pentru majoritatea afacerilor pentru a investi, a se extinde și a înflori. În economiile emergente, o proporție substanțială a împrumuturilor se acordă în valută, în special în dolari americani și euro. Aceasta implică faptul că principalul și rambursările pentru aceste împrumuturi sunt exprimate în valută și trebuie plătite în aceasta. Creditorii, în special cei internaționali, preferă să acorde împrumuturi în valută decât în moneda locală, deoarece aceasta din urmă este considerată mai puțin stabilă decât dolarul și euro, iar ratele împrumuturilor în moneda locală sunt, prin urmare, mai mari (OECD, 2023[7]). Cu toate acestea, în perioadele de volatilitate a cursului de schimb, dolarizarea poate face ca rambursarea împrumutului să fie problematică pentru debitori. O parte considerabilă a împrumuturilor din zona Parteneriatului Estic sunt în valută. OCDE estimează că aproximativ 42% din împrumuturile moldovenești sunt în valută (National Bank of Moldova, 2022[20]) (OECD, 2023[7]).
Moldova a făcut din digitalizare o prioritate de politică
Digitalizarea acționează ca un motor pentru transformarea structurală, diversificarea economică și redresare
Apariția tehnologiilor digitale începând cu anii 1990 a declanșat schimbări profunde în economiile și societățile de pe tot globul. „Digitalizarea” se referă la procesul de utilizare a „tehnologiilor digitale, datelor și interconexiunilor, care au ca rezultat noi activități sau modificări ale celor existente”, în timp ce termenul „transformare digitală” cuprinde efectele economice și sociale care decurg din acestea (OECD, 2019[21]). Adoptarea de către afaceri a instrumentelor digitale variază foarte mult, de la cele de bază, stabilite (de exemplu, acces la rețele de bandă largă, deținerea unui site web) până la tehnologii mai avansate și încă emergente, cum ar fi inteligența artificială (IA), rețelele 5G și analiza volumelor mari de date.
Digitalizarea oferă numeroase oportunități și beneficii atât companiilor, cât și indivizilor. În cazul Moldovei, apariția sectorului TIC (informații, comunicații și tehnologii) a condus la crearea a aproximativ 22.000 de locuri de muncă (World Bank, 2018[22]). Sectorul apare acum drept cel mai dinamic sector al țării, reprezentând 7,6% din PIB, cu exporturi în continuă creștere de IT și produse și servicii legate de IT, ajungând la 397 milioane USD în 2021, potrivit Biroului Național de Statistică. Această creștere rapidă a sectorului IT din Moldova a fost facilitată de dezvoltarea Parcului IT al Moldovei, care oferă un regim fiscal special rezidenților săi. Dincolo de industria TIC, digitalizarea poate stimula transformarea structurală pentru firmele din sectoarele non-IT, în special prin crearea de noi oportunități de piață și prin stimularea creșterii productivității și a inovației. De exemplu, un studiu recent în rândul firmelor din țările UE a estimat că o creștere cu 10 puncte procentuale a ponderii companiilor care utilizează cloud computing a fost asociată cu o creștere cu 2,3% a productivității după 3 ani (Gal et al., 2019[23]). În plus, firmele digitalizate tind să exporte și să investească mai mult și să ofere salarii mai mari decât cele nedigitalizate (European Investment Bank, 2022[24]).
Modul în care firmele pot beneficia de digitalizare sunt multiple: instrumentele digitale pot ajuta firmele să îmbunătățească procesele și să scadă costurile prin adoptarea sistemelor de planificare a resurselor întreprinderii (ERP) și/sau de gestionare a relațiilor cu clienții (CRM), de exemplu, în timp ce utilizarea rețelelor sociale sau a site-urilor web, combinată cu analiza volumelor mari de date, permite companiilor să acceseze noi piețe și să înțeleagă mai bine nevoile clienților. Avantajele pe care firmele le obțin din noile tehnologii pot varia considerabil în funcție de sectorul de activitate: imprimarea 3D și robotica pot fi deosebit de relevante pentru producție și construcții, în timp ce sectorul serviciilor va avea mai multe șanse să beneficieze de platforme, volumele mari de date și IA.
Crizele recente au evidențiat și mai mult importanța transformării digitale. Pandemia de COVID-19 a arătat că firmele digitalizate au făcut față mai bine perturbărilor: s-a dovedit a fi mai puțin probabil să înregistreze vânzări mai scăzute și au fost mai capabile să organizeze munca de la distanță și să mențină comunicarea cu personalul, clienții și furnizorii (European Investment Bank, 2022[24]). Pe de altă parte, restricțiile sanitare au oferit stimulente suplimentare pentru accelerarea transformării digitale, întrucât guvernele, firmele și persoanele fizice au fost forțate să mute operațiunile online: până în primăvara anului 2021, 68% dintre firmele din Republica Moldova au început sau și-au mărit activitatea de afaceri online, această pondere crescând la 97% în sectorul serviciilor, cea mai mare pondere raportată în țările Parteneriatului Estic chestionate (Figura 1.6). Această tendință a părut mai puternică în rândul firmelor mai mici. Multe firme au trecut la lucrul de la distanță și, chiar dacă cifrele au scăzut pe măsură ce măsurile de izolare au fost ridicate, aproximativ 13% dintre firmele mici din Moldova operau încă de la distanță în T2 2021 (World Bank, 2021[19]).
Figura 1.6. Impactul COVID-19 asupra activității online a firmelor
Notă: Diagrama din dreapta: date din mai-iunie 2021.
Sursa: (World Bank, 2021[19]).
Cu toate acestea, în timp ce COVID-19 a subliniat relevanța digitalizării pentru sectoarele non-IT și a încurajat firmele să se implice în operațiuni online, majoritatea companiilor sunt încă la începutul călătoriei lor către digitalizare. Acest lucru se reflectă în nivelul de adoptare a tehnologiilor digitale avansate: sondajele din țările UE arată că, deși firmele au folosit mai mult tehnologiile digitale avansate în 2020, cifrele au stagnat de atunci. Ponderea companiilor care implementează noi tehnologii avansate chiar a scăzut în 2020, din cauza întârzierii de către companii a proiectelor complexe de investiții pentru a se concentra pe nevoile imediate (European Investment Bank, 2022[24]). Nu sunt disponibile date similare privind adoptarea de către companii a instrumentelor digitale avansate pentru Moldova, dar țara a raportat o scădere a cheltuielilor IT în 2020 (Figura 1.7).
Figura 1.7. Cheltuielile IT ale persoanelor juridice din Moldova, pe categorii
Notă: Datele includ întreprinderile cu 10 angajați sau mai mult și administrațiile publice.
Sursa: Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova.
Pandemia de COVID-19 a stimulat digitalizarea, dar și a mărit decalajul digital: companiile care utilizau deja tehnologii digitale avansate au avut mai multe șanse să-și accelereze digitalizarea ca răspuns la criză, în timp ce firmele nedigitalizate au părut mai puțin capabile să se transforme și/sau să se adapteze (Rückert et al., 2021[25]). Acest lucru ar fi putut exacerba decalajele preexistente dintre IMM-uri și firmele mari: într-adevăr, chiar și înainte de pandemie, IMM-urile rămăseseră în urmă în transformarea digitală, fiind mai puțin probabil să adopte instrumente digitale decât firmele mai mari. Aceste decalaje între clasele de mărime a întreprinderii devin mai evidente pe măsură ce tehnologiile sunt mai avansate: companiile mai mari au de aproximativ patru ori mai multe șanse decât cele mai mici să folosească analiza volumelor mari de date sau IA, de exemplu, dar de două ori mai probabil să recurgă la rezervări sau comenzi online (OECD, 2021[26]). Astfel de decalaje digitale pun piedici în calea creșterii economice și riscă să accentueze inegalitățile, deoarece nivelurile scăzute de adoptare a tehnologiei de către IMM-uri le împiedică să profite de câștigurile digitalizării în materie de productivitate, competitivitate, salarii, investiții și inovare.
Impactul pandemiei de COVID-19 va fi de lungă durată și, pe măsură ce țările ies progresiv din criza sanitară, instrumentele digitale ar trebui să treacă de la a fi o soluție de urgență la a deveni o investiție pe termen lung pentru a ajuta companiile să își revină și să își dezvolte atât productivitatea, cât și rezistența.
Moldova a depus eforturi pentru a construi condiții-cadru solide pentru transformarea digitală
Factorii politici au un rol major de jucat pentru a crea condiții de concurență echitabile și pentru a promova o transformare digitală incluzivă. Politicile bine concepute pot ajuta indivizii și firmele să profite de potențialul digitalizării și să contracareze extinderea inegalităților. OCDE a dezvoltat un cadru pentru guverne pentru a sprijini transformarea digitală a IMM-urilor, considerând-o ca un proces combinat de adoptare a tehnologiei și dezvoltarea unei mentalități digitale (OECD, 2021[26]). Aceasta înseamnă că eforturile de politică ar trebui îndreptate atât spre îmbunătățirea condițiilor-cadru pentru o economie digitală, cât și către dezvoltarea unor măsuri de sprijin dedicate pentru IMM-uri (Figura 1.8). Competențele sunt un element transversal: alfabetizarea digitală în rândul populației este o condiție prealabilă pentru o transformare reușită, în timp ce măsurile de sprijinire a formării și recalificării în domeniul competențelor digitale ar trebui să fie o componentă majoră a programelor de digitalizare pentru IMM-uri.
Figura 1.8. Cadrul de sprijinire a transformării digitale a IMM-urilor în Parteneriatul Estic
Sursa: (OECD, 2021[26]).
Conștient de importanța digitalizării, guvernul Republicii Moldova a depus eforturi pentru a crea condiții-cadru favorabile în ultimul deceniu prin diverse strategii și reglementări, implicând o serie de părți interesate, inclusiv Ministerul Economiei și Ministerul Educației și Cercetării. Numirea unui viceprim-ministru pentru digitalizare în 2021 a fost un pas binevenit pentru a dezvolta o abordare globală a digitalizării și pentru a asigura coordonarea. Acest rol a fost fuzionat în februarie 2023 cu Ministerul Economiei, redenumit Ministerul Dezvoltării Economice și Digitalizării, subliniind astfel importanța digitalizării pentru economia Republicii Moldova. În 2013, țara a adoptat o strategie digitală națională (SDN) dedicată, Moldova digitală 2020, organizată pe marginea a trei piloni: 1) extinderea conectivității în bandă largă; 2) stimularea dezvoltării conținutului digital și a serviciilor electronice; și 3) consolidarea capacităților de utilizare a TIC. Măsurile implementate au permis îmbunătățiri considerabile în ceea ce privește accesul la bandă largă, serviciile de e-guvernare și dezvoltarea competențelor digitale în sistemele de învățământ. Aceste eforturi au fost susținute în continuare de documente de politică suplimentare privind aspecte specifice, cum ar fi banda largă, odată cu implementarea reușită a programului Programul de dezvoltare a rețelelor de bandă largă 2018-2020 și de securitate digitală, cu actuala Strategie privind securitatea informațiilor 2019-2024 care a urmat Programului Național de Securitate Cibernetică 2016-2020. Tabelul 1.1 de mai jos rezumă progresul și provocările rămase pentru fiecare dintre condițiile-cadru, cu excepția alfabetizării digitale, pentru care situația este detaliată în capitolele următoare ale acestui raport.
Tabelul 1.1. Prezentare generală a condițiilor-cadru pentru transformarea digitală în Moldova
Notă: Datele/indicatorii se referă la 2020, dacă nu se specifică altfel.
Sursa: (ITU, 2022[27]), (OECD, 2021[26]), (ITU, 2020[28]), (EU4Digital, 2020[29]), (ITU, 2021[30]), (World Bank, 2017[31]), (United Nations Institute for Disarmament Research, 2021[32]), exerciții de informare desfășurate în T2 2022.
În paralel, Moldova a construit un mediu favorabil pentru dezvoltarea sectorului IT atât prin acțiuni de politică (încorporate în Strategia de dezvoltare a industriei tehnologiei informației și a ecosistemului pentru inovare digitală pe anii 2018-2023) cât și printr-un sector privat foarte activ. Țara beneficiază acum de infrastructură avansată precum Parcul IT lansat în 2018, care oferă un regim fiscal și administrativ preferențial rezidenților, dar și centre FabLab, incubatoare și acceleratoare (de exemplu, Dreamup, Parteneri XY) care încurajează inovația, inclusiv inovația digitală. Deși acestea rămân concentrate în cea mai mare parte la Chișinău deocamdată, incubatoare regionale și centre de inovare sunt în curs de dezvoltare în alte regiuni. Aceste evoluții demne de remarcat se bazează în mare parte pe o cooperare public-privată în creștere: Asociația Companiilor din domeniul Tehnologiei Informației și Comunicațiilor (ATIC) a fost implicată activ în elaborarea politicilor și contribuie în mod semnificativ la extinderea sectorului, unul dintre cele mai de succes exemple în acest sens fiind Tekwill, un parteneriat public-privat care oferă, printre altele, centre de educație și formare, asistență pentru dezvoltarea afacerilor și programe de formare4. În general, aceste acțiuni de încurajare a creării de afaceri digitale și de sprijinire a absolvenților IT se încadrează în eforturile generale dedicate combaterii migrației din Moldova și pierderii capitalului uman calificat.
Cu toate acestea, potențialul de digitalizare al Moldovei este încă în mare parte neexploatat. În 2020, mai puțin de 17% dintre IMM-uri au declarat că au integrat cu succes instrumente digitale în activitatea lor (ITU, 2021[33]), dar digitalizarea IMM-urilor și transformarea digitală a sectoarelor non-IT în general rămân trecute cu vederea în documentele de politică. SDN menționată mai sus, deși a recunoscut lipsa abilităților de afaceri digitale5, nu a inclus măsuri specifice de sprijinire a digitalizării IMM-urilor, iar tema nu a fost abordată nici în Strategia privind IMM-urile 2016-2020. Au fost luate măsuri specifice sectorului pentru a stimula digitalizarea agriculturii, un domeniu care a cunoscut o creștere puternică în ultimii ani (consultați Figura 1.3), în cadrul Programului e-Agricultură aprobat în 2013 și al Hărții digitale a agriculturii lansată în 2015. ODA (anterior ODIMM) a început, de asemenea, să implementeze programe de sprijin pentru digitalizarea IMM-urilor din 2020 (consultați capitolul 4). Deși acești pași sunt foarte bineveniți, este necesară o abordare de politică mai cuprinzătoare a digitalizării globale a afacerilor. O Strategie de transformare digitală 2023-2030 este în prezent în curs de pregătire, împreună cu Strategia Națională de Dezvoltare Moldova 2030, care urmează să includă TIC drept o problemă transversală și se așteaptă să stabilească noi obiective, de exemplu, privind conectivitatea în bandă largă. Această nouă Strategie de transformare digitală va pune accent pe tema alfabetizării digitale, precum și pe competențele de afaceri digitale, în vederea îmbunătățirii competitivității firmelor.
Competențele digitale sunt o condiție prealabilă pentru o transformare digitală reușită
Competențele digitale oferă indivizilor numeroase oportunități
Competențele digitale sunt piatra de temelie a transformării digitale. Acestea reprezintă o condiție prealabilă pentru adoptarea eficientă a tehnologiilor digitale, deoarece nu numai că facilitează utilizarea noilor caracteristici prezente în multe instrumente digitale, dar și permit indivizilor să înțeleagă unde și de ce o anumită tehnologie sau date ar putea fi cele mai relevante. Ele pot fi împărțite în patru categorii principale, după cum este explicat în Caseta 1.2.
Caseta 1.2. Taxonomia competențelor digitale
Noțiunea de competențe digitale cuprinde o varietate extinsă de competențe, iar înțelegerea acestora este primul pas către conceperea de politici adecvate. Competențele de bază, cum ar fi alfabetizarea și calculul, sunt condiția prealabilă pentru dobândirea de cunoștințe despre instrumentele digitale. În esență, competențele digitale pot fi împărțite în trei categorii principale, după cum este evidențiat în Figura 1.9.
Competențele generice desemnează capacitatea de a utiliza tehnologiile digitale și pot fi utile pentru întreaga populație de vârstă activă profesional, permițându-i să profite la maximum de noile tehnologii, atât în viața profesională, cât și în viața de zi cu zi. Utilizarea tehnologiilor avansate și realizarea și dezvoltarea de produse și servicii IT necesită competențe avansate, anume, competențele specialiștilor IT. Pentru a asigura o adoptare reușită a tehnologiei și pentru a profita pe deplin de beneficiile acesteia, aceste competențe stricte trebuie combinate cu altele mai maleabile, așa-numitele competențe complementare, cum ar fi prelucrarea informațiilor, capacitatea de adaptare și rezolvare a problemelor și abilitățile interpersonale.
Figura 1.9. Taxonomia competențelor digitale
Sursa: Adaptat din (OECD, 2016[34]) și (Grundke et al., 2018[35]).
În plus, UE a dezvoltat un cadru mai granular pentru competențe digitale, numit DigComp, structurat pe marginea a cinci domenii: alfabetizarea în domeniul informațiilor și datelor, comunicare și colaborare, crearea de conținut digital, siguranță și rezolvarea problemelor.
Promovarea dezvoltării acestui set de competențe necesită o abordare cuprinzătoare, care include sistemul de educație oficială, formarea la locul de muncă pentru competențe generice și avansate și oportunități de învățare pe tot parcursul vieții pentru a ajuta la recalificarea și perfecționarea competențelor lucrătorilor.
Introducerea treptată a instrumentelor digitale în economii și societăți a influențat piața muncii, oferind stimulente puternice pentru ca indivizii să acumuleze competențe digitale și să rămână la curent cu natura în schimbare a muncii. Automatizarea elimină treptat unele locuri de muncă: în Moldova, de exemplu, se estimează că 22% dintre lucrători sunt expuși unui risc ridicat de a-și pierde locul de muncă din cauza automatizării (ETF, 2021[36]). Acest lucru este parțial rezultatul concentrării ridicate a forței de muncă în sectoarele cele mai expuse riscului, precum agricultură, pescuit și minerit (domeniu în care numărul IMM-urilor a crescut cu aproape 50% între 2016 și 2021) și industria prelucrătoare (19% din totalul forței de muncă angajate în 2021).
În paralel, cererea de competențe digitale crește brusc, pe măsură ce era digitală creează noi oportunități de angajare: numărul angajaților din programarea informatică în Moldova aproape s-a dublat în șase ani6, iar 39% din noile locuri de muncă create în țările UE între 2011 și 2017 au fost pentru specialiști în TIC sau ocupații cu sarcini intensiv legate de TIC (Gierten et al., 2021[37]). Alfabetizarea digitală este tot mai căutată în firmele non-IT, inclusiv competențe complementare adoptării tehnologiei, cum ar fi gândirea creativă și rezolvarea problemelor. Persoanele cu alfabetizare digitală se vor adapta prin urmare mai ușor la cerințele pieței muncii. În plus, abilitatea de a utiliza TIC oferă acces la salarii mai mari: nu numai angajații din sectorul IT beneficiază de salarii atractive (1600 EUR pentru un dezvoltator de software față de câștigul mediu lunar de 400 EUR în 2020 în Moldova), dar și forța de muncă în general, randamentul salarial al competențelor TIC fiind de două ori mai mare decât cel al competențelor de calcul, management și comunicare (Grundke et al., 2018[38]).
Lipsa de competențe rămâne o barieră majoră în calea digitalizării IMM-urilor
Din punctul de vedere al firmei, dezvoltarea competențelor digitale aduce beneficii semnificative și afacerilor. Mai multe studii au arătat că disponibilitatea unei forțe de muncă alfabetizate digital și investițiile în formarea competențelor sunt asociate cu niveluri mai ridicate de adoptare a tehnologiei digitale. Prezența angajaților cu competențe peste medie într-o firmă crește probabilitatea acesteia de a adopta instrumente digitale și de a face investiții în această direcție. De exemplu, bunele practici de management, competențele TIC, învățarea pe tot parcursul vieții și formarea la locul de muncă sunt corelate pozitiv cu adoptarea de soluții CRM și cloud computing (Andrews, Nicoletti and Timiliotis, 2018[39]). În schimb, deficitul de competențe poate afecta adoptarea tehnologiei și poate împiedica firmele să profite de beneficiile digitalizării (Gal et al., 2019[23]).
În plus, deficitul de competențe în firmele cărora le lipsesc mijloacele și atractivitatea pentru a recruta lucrători cu înaltă calificare duce adesea la o profitabilitate mai scăzută (Sorbe et al., 2019[40]). Această problemă afectează în special IMM-urile, care întâmpină mai multe dificultăți în atragerea și reținerea lucrătorilor calificați, precum și în perfecționarea calificării sau recalificării forței de muncă. În Moldova, aproape o firmă din cinci menționează lipsa forței de muncă educate adecvat drept principalul obstacol în calea afacerilor, față de 11% în medie în Europa și Asia Centrală (World Bank, 2019[41]). De asemenea, întreprinderile raportează lipsa de candidați calificați și cu experiență drept principală cauză a penuriei de forță de muncă (Labour Market Observatory, 2022[42]). Acest deficit de competențe este agravat și mai mult de capacitatea limitată a IMM-urilor de a oferi formare personalului lor. Într-adevăr, firmele mai mici se confruntă cu o serie de bariere în calea formării în comparație cu firmele mai mari: adesea le lipsesc resursele financiare și umane, precum și timpul și conștientizarea competențelor necesare și/sau a programelor și instrumentelor de sprijin disponibile. Ar putea suporta costuri de oportunitate mai mari ale formării, în special din cauza numărului mai mic de angajați (OECD, 2021[43]). În cele din urmă, relevanța crescută a tehnologiilor digitale în urma pandemiei ar putea exacerba deficitul de competențe. Lipsa competențelor și a formării adecvate subminează competitivitatea IMM-urilor, ceea ce, la rândul său, riscă să crească și mai mult decalajul de productivitate dintre IMM-uri și companiile mai mari, mai avansate din punct de vedere digital.
Deși Moldova dispune de puține date privind nivelul de competențe digitale în rândul populației și al companiilor sale, rapoartele și documentele de politici au subliniat decalajul în creștere în competențele TIC și nivelul scăzut de alfabetizare digitală în țară. Acest lucru explică parțial utilizarea limitată a instrumentelor digitale menționate above (Government of Moldova, 2013[44]) (World Economic Forum, 2019[45]) (World Economic Forum, 2020[46]). Ca parte a efortului de politică de a accelera transformarea digitală, guvernul încearcă să abordeze această problemă în planurile și inițiativele de politici viitoare.
Raportul de față își propune să susțină acest demers prin revizuirea abordărilor politice existente privind competențele de afaceri digitale în Moldova, cu un accent deosebit pe IMM-uri, analizând 1) cadrul instituțional și politic actual; 2) instrumentele pentru măsurarea și anticiparea nevoilor de competențe digitale; și 3) furnizarea de sprijin specific pentru IMM-uri, oferind apoi recomandări adaptate țării în fiecare dintre aceste direcții.
Referințe
[39] Andrews, D., G. Nicoletti and C. Timiliotis (2018), “Digital technology diffusion: A matter of capabilities, incentives or both?”, OECD Economics Department Working Papers, No. 1476, OECD Publishing, Paris, https://doi.org/10.1787/7c542c16-en.
[9] Bank, Council of Europe Development (2022), Refugees Fleeing the Invasion of Ukraine - How host country integration policies support refugees, https://coebank.org/media/documents/Integration_of_Refugees_Fleeing_the_Invasion_of_Ukraine.pdf.
[2] Center for Systems Science and Engineering (2022), COVID-19 Dashboard, https://www.arcgis.com/apps/opsdashboard/index.html#/bda7594740fd40299423467b48e9ecf6 (accessed on 13 July 2022).
[25] Cerniglia, F., F. Saraceno and A. Watts (eds.) (2021), Covid-19 and the corporate digital divide, Cambridge: Open Book Publishers, https://books.openbookpublishers.com/10.11647/obp.0280.pdf.
[5] Economist Intelligence Unit (2022), Country Report Moldova 3rd Quarter 2022, https://country.eiu.com/FileHandler.ashx?issue_id=852321468&mode=pdf (accessed on 26 September 2022).
[13] Economist Intelligence Unit (2022), Country report: Moldova, https://country.eiu.com/FileHandler.ashx?issue_id=322089015&mode=pdf (accessed on 8 June 2022).
[36] ETF (2021), Changing Skills for a Changing World: Understanding skills demand in EU neighbouring countries, European Training Foundation, Torino, https://www.etf.europa.eu/sites/default/files/2021-02/changing_skills_for_a_changing_world_2.pdf.
[17] EU4Business (2020), Country Report 2020 Moldova, https://eu4business.eu/uploads/21/03/22/f753a5f30c44b6812390113325d68079.pdf (accessed on 15 June 2022).
[29] EU4Digital (2020), Gap assessment of the Republic of Moldova regulatory system in the field of electronic telecommunications, https://eufordigital.eu/wp-content/uploads/2021/04/Gap-assessment-of-Moldova-regulatory-system-in-the-field-of-electronic-communications.pdf.
[24] European Investment Bank (2022), Digitalisation in Europe 2021-2022: Evidence from EIB Investment Survey, https://www.eib.org/en/publications-research/economics/digitalisation-in-european-union.htm.
[15] European Parliament (2022), Parliament approves €150 million in assistance to Moldova, https://www.europarl.europa.eu/news/en/press-room/20220321IPR25920/parliament-approves-EU150-million-in-assistance-to-moldova#:~:text=Parliament%20agreed%20to%20provide%20Moldova,to%2020%2C%20with%2010%20abstentions.
[23] Gal, P. et al. (2019), “Digitalisation and productivity: In search of the holy grail – Firm-level empirical evidence from EU countries”, OECD Economics Department Working Papers, No. 1533, OECD Publishing, Paris, https://doi.org/10.1787/5080f4b6-en.
[37] Gierten, D. et al. (2021), “Firms going digital: Tapping into the potential of data for innovation”, OECD Digital Economy Papers, No. 320, OECD Publishing, Paris, https://doi.org/10.1787/ee8340c1-en.
[44] Government of Moldova (2013), STRATEGIA NAŢIONALĂ DE DEZVOLTARE A SOCIETĂŢII INFORMAŢIONALE ,,MOLDOVA DIGITALĂ 2020” [NATIONAL STRATEGY FOR THE DEVELOPMENT OF THE INFORMATION SOCIETY “DIGITAL MOLDOVA 2020”], http://mei.gov.md/sites/default/files/strategia_moldova_digitala_2020_857.pdf (accessed on 14 February 2022).
[38] Grundke, R. et al. (2018), “Which skills for the digital era?”, OECD Science, Technology and Industry Working Papers, Vol. 09/April, https://doi.org/10.1787/9a9479b5-en.
[35] Grundke, R. et al. (2018), Which skills for the digital era? Returns to skills analysis, OECD Publishing, https://doi.org/10.1787/9a9479b5-e.
[14] IMF (2022), Republic of Moldova - International Monetary Fund, https://www.google.com/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=web&cd=&cad=rja&uact=8&ved=2ahUKEwio9JSBo574AhUfSPEDHWUUCkIQFnoECA4QAQ&url=https%3A%2F%2Fwww.imf.org%2Fen%2FNews%2FArticles%2F2022%2F04%2F12%2Fpr22114-moldova-imf-reaches-staff-level-agreement-on-mold.
[12] International Finance Corporation (2023), Creating Markets in Moldova: From a Remittances-Driven Economy to Private Sector-Led Sustainable Growth, https://www.ifc.org/wps/wcm/connect/9a24ea15-5bd7-4478-9c19-297b9c07dce9/CPSD-Moldova-EN.pdf?MOD=AJPERES&CVID=ort44.2.
[1] International Monetary Fund (2022), World Economic Outlook, October 2022 [Database], https://www.imf.org/en/Publications/WEO/Issues/2022/10/11/world-economic-outlook-october-2022 (accessed on 2023).
[4] International Trade Administration (2021), Moldova - Country Commercial Guide - Market Overview, https://www.trade.gov/country-commercial-guides/moldova-market-overview#:~:text=Moldova%20benefits%20from%20its%20proximity,%2C%20apparel%2C%20and%20transport%20equipment. (accessed on 12 July 2022).
[27] ITU (2022), ITU World Telecommunication/ICT Indicators Database 2022.
[30] ITU (2021), Global Cybersecurity Index 2020, https://www.itu.int/dms_pub/itu-d/opb/str/D-STR-GCI.01-2021-PDF-E.pdf (accessed on 20 July 2021).
[33] ITU (2021), Republic of Moldova: Digital Development Country Profile, https://www.itu.int/en/ITU-D/Regional-Presence/Europe/Documents/Publications/Digital%20Development%20Country%20Profiles/Archives/Digital%20Development%20Country%20Profile_Moldova_29.10.21.pdf.
[28] ITU (2020), Global ICT Regulatory Outlook 2020, https://www.itu.int/dms_pub/itu-d/opb/pref/D-PREF-BB.REG_OUT01-2020-PDF-E.pdf.
[42] Labour Market Observatory (2022), PROGNOZA PIEȚEI MUNCII PENTRU ANUL 2022 DIN PERSPECTIVA ANGAJATORILOR [LABOUR MARKET FORECAST FOR 2022 FROM THE EMPLOYERS’ PERSPECTIVE], https://anofm.md/view_document?nid=19888 (accessed on 8 June 2022).
[16] Ministry of Economy and Infrastructure of the Republic of Moldova (2021), RAPORT DE IMPLEMENTARE ÎN ANUL 2020 A PLANULUI DE ACȚIUNI PRIVIND REALIZAREA STRATEGIEI DE DEZVOLTARE A SECTORULUI ÎNTREPRINDERILOR MICI ŞI MIJLOCII PENTRU ANII 2012-2020, http://www.me.gov.md/sites/default/files/document/attachments/raport_strategie_imm_29.03.21_semnat.pdf (accessed on 16 June 2022).
[11] Movchan, V., D. Giucci and C. Busch (2022), The impact of disrupted exports to Russia on the Moldovan economy, https://www.german-economic-team.com/wp-content/uploads/2022/04/GET_MDA_PB_04_2022.pdf (accessed on 13 July 2022).
[10] National Bank of Moldova (2022), Annual inflation, https://www.bnm.md/en/content/inflation.
[20] National Bank of Moldova (2022), Report : The weighted average interest rates and volumes on new granted loans, https://www.bnm.md/bdi/pages/reports/dpmc/DPMC8.xhtml?id=0&lang=en (accessed on 20 July 2022).
[7] OECD (2023), Assessing the Impact of Russia’s War against Ukraine on Eastern Partner Countries, OECD Publishing, Paris, https://doi.org/10.1787/946a936c-en.
[8] OECD (2022), The potential contribution of Ukrainian refugees to the labour force in European host countries, https://www.oecd-ilibrary.org/docserver/e88a6a55-en.pdf?expires=1678291246&id=id&accname=ocid84004878&checksum=30AE395D5610AD63764ED193E9FF6F07.
[26] OECD (2021), Beyond COVID-19: Advancing Digital Business Transformation in the Eastern Partner Countries, OECD Publishing, https://www.oecd.org/eurasia/Beyond%20COVID-19%20Advancing%20Digital%20Transformation%20in%20the%20Eastern%20Partner%20Countries%20.pdf.
[43] OECD (2021), Incentives for SMEs to Invest in Skills: Lessons from European Good Practices, Getting Skills Right, OECD Publishing, Paris, https://doi.org/10.1787/1eb16dc7-en.
[21] OECD (2019), Going Digital: Shaping Policies, Improving Lives, OECD Publishing, Paris, https://doi.org/10.1787/9789264312012-en.
[34] OECD (2016), “Skills for a Digital World: 2016 Ministerial Meeting on the Digital Economy Background Report”, OECD Digital Economy Papers, No. 250, OECD Publishing, Paris, https://doi.org/10.1787/5jlwz83z3wnw-en.
[18] OECD et al. (2020), SME Policy Index: Eastern Partner Countries 2020: Assessing the Implementation of the Small Business Act for Europe, SME Policy Index, OECD Publishing, Paris/European Union, Brussels, https://doi.org/10.1787/8b45614b-en.
[40] Sorbe, S. et al. (2019), “Digital Dividend: Policies to Harness the Productivity Potential of Digital Technologies”, OECD Economic Policy Papers, No. 26, OECD.
[6] UNHCR (2022), Ukraine Refugee Situation, https://www.unhcr.org/republic-of-moldova.html#:~:text=In%202020%2C%2086%20asylum%2Dseekers,Multi%2DCountry%20Office%20in%20Budapest.
[32] United Nations Institute for Disarmament Research (2021), The UNIDIR Cyber Policy Portal, https://unidir.org/digitalhub#cyberpolicyportal (accessed on 15 June 2022).
[3] World Bank (2022), The World Bank in Moldova.
[19] World Bank (2021), Enterprise Surveys Follow Up on COVID-19, https://www.enterprisesurveys.org/en/covid-19 (accessed on 21 March 2022).
[41] World Bank (2019), Enterprise Surveys: Moldova 2019 Country Profile, The World Bank Group, https://www.enterprisesurveys.org/content/dam/enterprisesurveys/documents/country/Moldova-2019.pdf.
[22] World Bank (2018), Digital Jobs in Moldova, https://documents1.worldbank.org/curated/en/165681548705998410/pdf/Final-version-of-report-on-digital-jobs-in-Moldova.pdf (accessed on 8 February 2022).
[31] World Bank (2017), Global Financial Inclusion (Global Findex) Database, World Bank, https://datacatalog.worldbank.org/dataset/global-financial-inclusion-global-findex-database.
[46] World Economic Forum (2020), Network Readiness Index, https://networkreadinessindex.org/countries/moldova.
[45] World Economic Forum (2019), The Global Competitiveness Report 2019, World Economic Forum, http://reports.weforum.org/global-competitiveness-report-2019/ (accessed on 22 February 2021).
Note
← 1. IMM-urile se referă la microîntreprinderi, întreprinderi mici și mijlocii. Baza clasificării după mărime este reprezentată de numărul total de persoane angajate, incluzând persoanele care desfășoară activități independente. Microîntreprinderile sunt definite drept firme cu 1-9 persoane angajate; întreprinderile mici: 10-49; întreprinderile mijlocii: 50-249; și întreprinderile mari: 250 și peste.
← 2. Anterior ODIMM, Organizația pentru Dezvoltarea Sectorului Întreprinderilor Mici și Mijlocii, acesta din urmă a fost reorganizată și redenumită ODA, Organizația pentru Dezvoltarea Antreprenoriatului, în iulie 2022. Reforma vizează în principal îmbunătățirea guvernanței corporative, în conformitate cu principiile OCDE.
← 3. Țările partenere estice se referă la cele șase țări ale Parteneriatului Estic al UE: Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Georgia, Republica Moldova și Ucraina. Belarus și-a suspendat participarea pe 28 iunie 2021, iar cooperarea OCDE cu țara este suspendată din 8 martie 2022.
← 4. Această inițiativă este detaliată în capitolul 2 de mai jos – consultați Caseta 2.1.
← 5. Competențele de afaceri digitale se referă la competențele de care firmele au nevoie pentru a trece cu succes la o transformare digitală. Acestea sunt detaliate în continuare în Caseta 1.2.
← 6. Numărul mediu anual de angajați în programarea informatică a ajuns la 9.903 în 2020, în creștere de la 5.065 în 2014, potrivit Biroului Național de Statistică.