Natura în schimbare rapidă a locurilor de muncă are un impact puternic asupra cererii de competențe, unele competențe devenind redundante, în timp ce altele câștigă teren. Aceste schimbări necesită măsuri de perspectivă. Prin urmare, acest capitol analizează utilizarea de către Republica Moldova (Moldova) a instrumentelor de evaluare a ofertei și cererii actuale și viitoare de competențe, precum și sistemele de identificare și anticipare a deficitului de competențe. Astfel de instrumente sunt esențiale pentru a ajuta țările să-și adapteze în mod optim politicile privind competențele la nevoile în evoluție și să abordeze necorelările competențelor, iar firmele să identifice mai bine nevoile de forță de muncă și de formare.
Promovarea competențelor digitale de afaceri în Republica Moldova
3. Măsurarea competențelor digitale și anticiparea nevoilor viitoare
Abstract
Apariția noilor tehnologii și răspândirea lor rapidă în economii și societăți au fost însoțite de o cerere tot mai mare de competențe digitale. Pe măsură ce natura locurilor de muncă se schimbă rapid și nevoile de competențe evoluează (datele LinkedIn recente au estimat că setul de competențe pentru locuri de muncă se va schimba cu aproximativ 50% până în 2027), unele competențe devin redundante în era automatizării, iar altele, în special cele digitale, câștigă teren (Roslansky, 2022[1]). Aceste tendințe au dus la un deficit de competențe în multe țări și subliniază necesitatea unor politici de adaptare: Forumul Economic Mondial, de exemplu, a estimat că peste 1 miliard de persoane ar trebui să fie recalificate până în 2030, în special în domeniile TIC și al abilităților interpersonale (Zahidi, 2020[2]). În această privință, sistemele de evaluare a ofertei și cererii actuale și viitoare de competențe și de identificare și anticipare a deficitului de competențe reprezintă un instrument crucial pentru a ajuta țările să-și adapteze în mod optim politicile privind competențele la nevoile în evoluție și să abordeze nepotrivirile de competențe. De asemenea, pot ajuta firmele să identifice mai bine nevoile legate de forța de muncă și de formare (OECD, 2021[3]). Următoarea secțiune va analiza, prin urmare, 1) măsurarea competențelor digitale și 2) anticiparea nevoilor de competențe digitale.
Măsurarea competențelor digitale prin date comparabile la nivel internațional
Datele și guvernanța datelor sunt esențiale pentru elaborarea politicilor bazate pe dovezi. În cazul digitalizării, măsurarea competențelor digitale, anume, producerea și colectarea de informații cu privire la nivelul competențelor digitale în rândul cetățenilor și al firmelor, este esențială pentru identificarea unei noi cereri de competențe, conceperea de politici adecvate, monitorizarea implementării măsurilor și programelor și ajustarea acestora, după caz (OECD, 2019[4]). Acesta poate aduce beneficii mai multor domenii de politică, de la ocuparea forței de muncă la educație și migrație. Multe țări au implementat o varietate extinsă de instrumente în acest scop, deși acestea variază în ceea ce privește domeniul de aplicare, definițiile utilizate, frecvență și metode (OECD, 2016[5]).
Moldova colectează date despre digitalizare, dar informațiile despre competențele digitale rămân limitate
În documentele de politică anterioare, cum ar fi SDN, Moldova a raportat un decalaj în creștere în ceea ce privește competențele TIC și niveluri scăzute de alfabetizare digitală, dar datele despre competențele digitale în rândul populației și al firmelor, precum și datele despre adoptarea și utilizarea tehnologiei, rămân destul de limitate. Organismul responsabil cu colectarea datelor, Biroul Național de Statistică (BNS) prezintă informații cu privire la persoanele juridice care dețin calculatoare personale sau pagini web. Aceste informații însă nu oferă o înțelegere precisă a utilizării de către companii, deoarece seturile de date includ instituții publice, dar exclud microîntreprinderile și nu există o defalcare pe tip de entitate. BNS a început să colecteze date despre numărul de entități care utilizează software ERP și CRM, precum și rețelele sociale, dar acestea nu oferă o defalcare pe tip de entitate (forma juridică, dimensiune). Câteva perspective suplimentare privind utilizarea internetului în rândul populației generale sunt furnizate de bazele de date internaționale, cum ar fi cea a ITU, dar, spre deosebire de Azerbaidjan, Belarus și Georgia, Moldova nu este inclusă în setul de date privind competențele TIC în funcție de nivelul de competențe (ITU, 2022[6]). Nu există informații disponibile cu privire la utilizarea instrumentelor digitale avansate de către firme (de exemplu, IA și volumele mari de date) sau cu privire la nivelul competențelor digitale în cadrul forței de muncă din sectorul privat. Cu toate acestea, BERD a realizat recent un studiu.
Strategia Moldova digitală 2020 a avut în vedere eforturi suplimentare în domeniul evaluării competențelor, stabilindu-l ca obiectiv politic (Government of Moldova, 2013[7]). În acest scop, Ministerul Educației a elaborat standarde privind competențele digitale pentru elevi și profesori, inspirate de standarde internaționale cum ar fi cele din UE, precum și o metodologie de evaluare a competențelor digitale ale profesorilor. Evaluările competențelor digitale ale profesorilor pot fi efectuate la cerere; acestea însă nu au fost desfășurate până acum. Potrivit informațiilor furnizate de Ministerul Educației, nici competențele digitale ale elevilor nu au fost încă evaluate1.
În plus, inițiativa EU4Digital2 a lucrat la o Metodologie pentru măsurarea și prognozarea decalajelor de competențe digitale în țările Parteneriatului Estic și a publicat un studiu dedicat în iunie 2020 (EU4Digital, 2020[8]). Acesta din urmă include bilanțul indicatorilor competențelor digitale disponibile în fiecare țară din Parteneriatul Estic în mai multe dimensiuni, acoperind utilizarea serviciilor de internet și scopul acestora, adoptarea tehnologiilor digitale și a TIC în educație și utilizarea și competențele TIC în cadrul forței de muncă. Rezultatele arată că Republica Moldova adună deja cei mai mulți indicatori în domeniul TIC în educație (4 din cei 6 evaluați), dar că, per total, țara este în urmă față de egalele săi regionale, colectând doar 8 indicatori din cei 56 incluși în studiu.
Analiza decalajelor
Pentru a perfecționa analiza abordării Moldovei cu privire la măsurarea competențelor digitale și pentru a înțelege mai bine poziția țării în raport cu țările din UE și OCDE, OCDE a efectuat o analiză a decalajelor în raport cu indicatorii incluși în Cadrul OCDE Going Digital. Cadrul a fost lansat în 2017 pentru a ajuta guvernele și părțile interesate să dezvolte o abordare cuprinzătoare pentru a naviga în era digitală (consultați Caseta 3.1). Evaluează transformarea digitală prin șapte dimensiuni de politică interconectate, fiecare dintre ele fiind asociată cu un set de indicatori.
Datele disponibile pentru Moldova au fost comparate cu cele trei dimensiuni ale Cadrului care acoperă indicatorii de competențe digitale, și anume, locuri de muncă, utilizare și societate. Exercițiul a arătat că Moldova colectează deja date echivalente sau similare pentru mai mult de jumătate dintre indicatorii incluși în aceste trei dimensiuni. Puțin mai mult de jumătate dintre indicatorii disponibili sunt recenți, anume, disponibili pentru ultimii doi ani, și sunt colectați în mod regulat (Figura 3.1).
Figura 3.1. Numărul de indicatori disponibili
Notă: Un indicator este considerat „colectat” dacă sunt disponibile date pentru cel puțin un indicator identic sau similar. Figura (c): un indicator este „colectat în mod regulat” dacă datele sunt colectate cel puțin o dată la doi ani.
Sursa: Analiza OCDE.
În ceea ce privește dimensiunea Locuri de muncă, Moldova oferă perspective despre specialiștii TIC prin urmărirea numărului de absolvenți STEM, dar datele despre piața muncii rămân mai rare și destul de limitate la sectorul TIC (Tabelul 3.1). În timp ce Moldova adună date despre cheltuielile persoanelor juridice pentru formarea personalului IT, nu există informații despre numărul de firme care oferă formare sau despre beneficiari. În plus, Moldova se apropie de standardele OCDE la dimensiunea Societăți, deoarece colectează deja mai mult de jumătate din indicatorii săi, oferind astfel informații despre utilizarea internetului în funcție de vârstă, sex și venit. Scorul mai scăzut al țării la dimensiunea Utilizare relevă lipsa de informații cu privire la utilizarea instrumentelor digitale dincolo de internet, în special în ceea ce privește firmele. Cu toate acestea, chestionarul de autoevaluare al ODA pentru firme oferă câteva informații suplimentare despre utilizarea tehnologiilor digitale de către afaceri (consultați più sotto).
Tabelul 3.1. Date disponibile privind indicatorii, Moldova vs. OCDE Going Digital
✔ Același indicator disponibil Ο Indicator similar disponibil ✖ Indisponibil
Notă: ANRCETI = Agenția Națională pentru Reglementare în Comunicații Electronice și Tehnologia Informației a Republicii Moldova; BNS = Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova; BATI = Biroul de Audit al Tirajelor și Internetului; UNFPA = Fondul Națiunilor Unite pentru Populație; MSMPS= Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale al Moldovei. Parteneriatul Global pentru Statisticile referitoare la Deșeurile Electronice se bazează pe date de la Universitatea ONU, ITU și Asociația Internațională privind Deșeurile Solide. *Inclus în Indicele de pregătire a rețelei. Pentru ponderea utilizatorilor de internet care fac achiziții online, BATI furnizează periodic date despre numărul de cumpărători online din țară.
Sursa: Analiza OCDE.
Caseta 3.1. Cadrul OCDE Going Digital
Cadrul Going Digital ajută guvernele să-și evalueze progresul digital și să elaboreze strategii relevante. Cele șapte dimensiuni ale politicii sale și indicatorii aferenți reunesc factori interconectați pentru a crea o abordare cuprinzătoare de politică, echilibrând beneficiile și pericolele transformării digitale. În prezent, OCDE colectează și vizualizează date pentru toate cele 38 de țări membre OCDE.
Figura 3.2. Cadrul politic integrat al OCDE Going Digital
Sursa: (OECD, n.d.[9]).
Acces la infrastructurile de comunicații, servicii și date din teritoriile sprijină transformarea digitală. De asemenea, această dimensiune evaluează investițiile și concurența, care pot stimula accesul.
Utilizare: Beneficiile obținute din tehnologia digitală și date de către indivizi, companii și guverne depind de utilizarea cu succes a acestora, de investiții și dinamismul afacerilor, precum și de competențe.
Inovare: Inovarea poate stimula crearea de locuri de muncă, productivitatea și creșterea pe termen lung. Poate fi susținută, printre altele, de cercetări în domeniul științei și tehnologiei și de politici privind concurența.
Locuri de muncă: Pe măsură ce piețele muncii se schimbă, decidenții de politică trebuie să garanteze că transformarea digitală are ca rezultat o ocupare mai mare și mai bună prin politici relevante, inclusiv în ceea ce privește protecția socială și sistemele fiscale.
Societate: Această dimensiune analizează impactul complicat și interconectat pe care îl au tehnologiile digitale asupra societății și modul în care părțile interesate pot acționa pentru a profita de oportunități în timp ce abordează riscurile.
Încredere: Utilizarea instrumentelor digitale depinde de încredere, care poate fi stimulată prin creșterea securității digitale prin gestionarea riscurilor digitale, confidențialitate și protecția consumatorilor.
Deschiderea pieței: Tehnologiile digitale modifică modul în care companiile concurează, comercializează și investesc; prin urmare, deschiderea pieței este esențială pentru a sprijini transformarea digitală.
Sursa: (OECD, n.d.[9]), (OECD, 2020[10]).
Lipsa înțelegerii comune a competențelor digitale împiedică posibilitatea de comparare cu entitățile similare
Analiza decalajelor de mai sus arată că indicatorii de referință colectați de Moldova provin în mare parte din surse internaționale, ceea ce permite comparabilitatea între țări. Dincolo de aceste exemple selectate însă, datele culese de Biroul Național de Statistică privind digitalizarea nu au o metodologie comună, nu numai cu OCDE și UE, dar nici cu țările membre EaP. De exemplu, Moldova nu are o definiție a „sectoarelor intensive digital” precum OCDE, dar publică informații despre ocuparea forței de muncă în sectorul TIC. În ceea ce privește comparabilitatea cu vecinii din EaP, EU4Digital a evidențiat diferențele dintre metodologiile de colectare a datelor utilizate pentru statisticile legate de competențele digitale (EU4Digital, 2020[8]). Definițiile și metodologiile comune ar contribui la furnizarea de informații mai bune privind situația actuală în Moldova și, prin urmare, mai multe dovezi pentru elaborarea politicilor, în lumina situației altor țări.
În general, una dintre principalele provocări pentru măsurarea competențelor este lipsa unei definiții clare și convenite a diferitelor competențe relevante pentru post. Acest lucru face evaluarea mai dificilă și mai costisitoare și, de asemenea, creează un potențial decalaj între competențele oferite de sistemul de educație oficială și cerințele reale de pe piața muncii. Această problemă este larg răspândită și are un impact negativ asupra evaluării nevoilor de competențe: peste trei sferturi din țările OCDE folosesc nivelurile de calificare sau domeniile de studiu pentru a măsura nevoile de competențe, în timp ce doar aproximativ o treime analizează competențe specifice (OECD, 2016[5]). Nivelurile de calificare și domeniile de studiu pot fi utile în estimarea nevoilor de competențe, dar sunt cel mai relevante acolo unde există un cadru de calificări și/sau standarde ocupaționale bine definite și actualizate periodic, oferind o legătură clară între calificările oficiale și nevoile ocupaționale. ANOFM publică în mod regulat statistici privind locurile de muncă vacante, ceea ce ajută, de exemplu, la monitorizarea cererii de specialiști IT. Cu toate acestea, nu este menționată nicio descriere a posturilor; perspectivele oferite de acest exercițiu de monitorizare asupra pieței muncii, inclusiv nevoia de competențe digitale generice, ar putea fi rafinate prin definirea și analizarea calificărilor și competențelor specifice necesare pentru o anumită poziție, inclusiv a celor digitale.
Instrumentele de autoevaluare pot oferi informații suplimentare
Există surse de date suplimentare pentru a oferi o perspectivă asupra nevoilor de competențe digitale, cum ar fi instrumentele de autoevaluare. Acestea din urmă sunt concepute pentru a ajuta indivizii să-și evalueze competențele, actualizându-le astfel opțiunile, de exemplu, de a urma formare suplimentară și/sau pașii relevanți pentru avansarea în carieră. Ele pot fi utile pentru absolvenți și șomeri pentru a-i ajuta să facă tranziția către noi locuri de muncă, precum și pentru managerii și angajații IMM-urilor pentru a înțelege abilitățile de care au nevoie pentru a trece la digital. Aceste chestionare, deseori oferite de agențiile de angajare sau de sprijin pentru IMM-uri, permit, de asemenea, furnizorilor să culeagă date din răspunsurile respondenților. În cazul Moldovei, ODA (ODIMM la acea vreme) a implementat în 2020 un instrument de autoevaluare pentru IMM-uri, care să le ajute să-și înțeleagă nivelul de maturitate digitală prin întrebări referitoare la diferite aspecte (prezență online, comerț electronic, servicii pentru clienți, digitalizarea proceselor, transporturi și logistică) și identifică nevoile acestora de servicii de formare și consiliere. Monitorizarea rezultatelor participanților oferă perspective valoroase asupra adoptării de către firmele moldovenești a instrumentelor digitale (de exemplu, CRM, site-uri web), precum și a utilizării internetului de către acestea (de exemplu, utilizarea marketingului online în promovarea afacerilor, strategia privind clienții). Cu toate acestea, nu există un astfel de instrument care să îi ajute pe cetățeni, inclusiv pe managerii și angajații IMM-urilor, să își evalueze competențele digitale.
Figura 3.3. Rezultatele instrumentului de autoevaluare ODA
Notă: Date din septembrie 2021.
Sursa: ODA.
Prognoza nevoilor de competențe digitale prin instrumente de anticipare
Exercițiile de evaluare și anticipare a competențelor pot fi definite drept activități de estimare a nevoilor de competențe viitoare pe piața muncii „într-un mod strategic, folosind metode consecvente și sistematice” (ILO, 2015[11]). Acestea reprezintă o practică utilă pentru decidenții de politică pentru a înțelege evoluția cererii și ofertei de competențe și pentru a implementa măsuri adecvate pentru a preveni și/sau aborda lipsa și necorelarea competențelor, în ceea ce privește educația oficială, învățarea pe tot parcursul vieții și serviciile de sprijin pentru firme (OECD, 2016[5]). Aceste exerciții sunt deosebit de relevante pentru transformarea digitală, având în vedere ritmul rapid al dezvoltărilor tehnologice și impactul acestora asupra economiilor și societăților.
În practică, aceste instrumente de anticipare a nevoilor de competențe sunt multiple, variind de la simple sondaje (în rândul angajatorilor și/sau absolvenților de școală/cursuri de formare) până la proiecții cantitative bazate pe modelarea macroeconomică. Tabelul 3.2 de mai jos oferă o privire de ansamblu asupra metodelor care pot fi utilizate și a avantajelor și dezavantajelor acestora. Se recomandă o combinație de abordări diferite, uneori atât cantitative, cât și calitative, pentru a înțelege în detaliu tendințele actuale și viitoare (ILO, 2015[11]). Majoritatea țărilor OCDE au mai multe tipuri de exerciții (OECD, 2016[5]). Exerciții de prognoză, anume, utilizarea informațiilor disponibile pentru a estima tendințele viitoare, inclusiv nevoile, necorelările sau lipsurile de competențe (CEDEFOP, 2008[12]), sunt deosebit de răspândite, fiind utilizate în aproximativ 90% din țările OCDE chestionate în 2016. Exerciții de previziune, care adoptă o abordare calitativă, reunind părțile interesate relevante pentru a veni cu scenarii viitoare, pentru a identifica prioritățile și a imagina acțiuni de politică în răspuns (ILO, OECD, 2018[13]) (ETF, 2014[14]), sunt mai puțin frecvente, doar aproximativ jumătate dintre țările respondente OCDE raportând utilizarea lor (OECD, 2016[5]).
Tabelul 3.2. Instrumente selectate de anticipare a competențelor
Notă: Valorile de adoptare în țările OCDE corespund calculelor autorului bazate pe sondajul OCDE 2016 realizat în 28 de țări.
Sursa: Adaptat din (ILO, OECD, 2018[13]) și (OECD, 2016[5]).
Moldova a implementat cu succes unele dintre aceste inițiative de anticipare, deși acestea rămân destul de dispersate, lipsite de coerență și rareori se concentrează pe competențele digitale.
Moldova beneficiază de un sistem de prognoză privind piața muncii
Deși Moldova, ca și alte țări ale Parteneriatului Estic, nu dispune de un sistem specific de prognoză privind competențele digitale, beneficiază totuși de un sistem de prognoză privind piața muncii, apărând ca principalul instrument de anticipare implementat până în prezent. Acesta din urmă este condus de Observatorul Pieței Muncii (OPM), care face parte din ANOFM și a fost creat în 2018 în efortul de a îmbunătăți analizele și prognozele (ETF, 2021[15]). OPM elaborează anual previziuni pe termen scurt pentru piața muncii pentru a anticipa cerințele pieței muncii și pentru a reduce decalajul dintre formarea oferită de instituțiile de învățământ și alți furnizori de servicii și nevoile reale ale agenților economici. Aceste analize se bazează pe un sondaj în rândul a 3000 de agenți economici, inclusiv IMM-uri și firme mari, compus din 20-30 de întrebări privind evoluția nevoilor de forță de muncă, activitatea economică și prioritățile de investiții. Acestea oferă informații valoroase despre tendințele pieței muncii, defalcate pe regiune, evidențiind obstacolele în calea afacerilor și prioritățile viitoare. OPM produce și un Barometru al oportunităților de angajare, care oferă prognoze privind ocupațiile cu surplus și deficit viitor la nivel național și regional.
Cu toate acestea, sistemul de prognoză se concentrează pe profesii/ocupații și nu oferă perspective asupra nevoilor viitoare de competențe specifice. Datelor colectate le lipsesc detaliile și fiabilitatea necesare pentru a permite proiecții bine fundamentate (ETF, 2021[16]). În ceea ce privește competențele digitale, sistemul în vigoare a avertizat despre lipsa specialiștilor IT (ingineri software, programatori), reflectând deficitul tot mai mare de competențe digitale avansate: programatorii au fost printre cele trei ocupații cu cea mai rapidă creștere în 2021 și se așteaptă ca profesia lor să se confrunte cu cea de-a doua cea mai mare lipsă de forță de muncă pe termen scurt (Labour Market Observatory, 2022[17]). Cu toate acestea, studiul nu oferă informații despre nevoia firmelor de competențe digitale generice și complementare. Introducerea câtorva întrebări privind competențele pe care angajatorii le-au considerat cele mai importante în ultima ediție reprezintă o îmbunătățire binevenită în acest sens. În continuare, această nouă secțiune ar trebui dezvoltată și mai mult și orientată spre viitor, pentru a permite proiecții fiabile.
Mai general, deși producerea acestor prognoze este o realizare considerabilă, analiza ar putea fi îmbunătățită în mai multe moduri. Din punct de vedere metodologic, previziunile sunt limitate la termen scurt (anume, următoarele 12 luni), iar eșantionul de întreprinderi chestionate include doar un număr limitat de întreprinderi mici și mijlocii, excluzând microîntreprinderile, deși acestea reprezintă majoritatea companiilor moldovenești (consultați Figura 1.1). Metodologia variază de la an la an în ceea ce privește numărul de întrebări și domeniile abordate: ediția din 2021 a presupus o secțiune despre impactul COVID-19 asupra activității economice, în timp ce publicația din 2022 a introdus secțiunea menționată mai sus privind competențele specifice necesare întreprinderilor (Labour Market Observatory, 2021[18]) (Labour Market Observatory, 2022[17]). În ceea ce privește conținutul, sistemul de prognoză ar putea beneficia de mai multe detalii, de exemplu, privind cursurile de formare internă furnizate și planificate, ori despre investițiile prevăzute (cele în tehnologii sunt luate în considerare împreună cu cele în echipamente și spații).
Sondajele ad-hoc au ajutat la înțelegerea nevoilor de competențe digitale
De asemenea, Moldova a implementat mai multe sondaje conduse de Biroul Național de Statistică. Acesta din urmă efectuează anual sondaje privind forța de muncă, locurile de muncă vacante și întreprinderile, dar acestora le lipsesc indicatorii privind competențele digitale. Aceste sondaje au inclus ocazional un studiu de urmărire a absolvenților numit „Sondaj de tranziție de la școală la muncă”, susținut de proiectul OIM Angajarea tineretului (National Bureau of Statistics, 2015[19]). Acesta a fost însă întrerupt în 2015. Sondaje ad-hoc concentrate în mod special pe competențe au fost ocazional efectuate de organizații internaționale precum Banca Mondială în 2017, care au oferit o imagine de ansamblu detaliată a decalajelor de competențe (Rutkowski, Levin and Bargu, 2017[20]). Și ATIC a desfășurat sondaje privind nevoile de competențe digitale de câteva ori în ultimii zece ani, într-un efort de a anticipa și de a cartografia cererea de competențe. Unul dintre studii, realizat în 2021 și care a vizat studenții și absolvenții TIC, a evidențiat deficitul critic de specialiști TIC și necorelarea dintre competențele predate în programa universitară și nevoile angajatorilor (atât companiile TIC, cât și firmele din sectoarele „tradiționale”). Peste 80% dintre absolvenții TIC care aplică pentru posturi de juniori sau pentru practică nu pot trece testele de calificare, iar competențele complementare, cum ar fi rezolvarea de probleme, sunt larg trecute cu vederea (FIDD, ATIC, 2021[21]). Raportul mai subliniază lipsa monitorizării angajării absolvenților și a dezvoltării carierei, precum și a evaluării calității studiilor TIC.
Deși nu există încă o evaluare standardizată și regulată, aceste realizări și dorința părților interesate, inclusiv din sectorul privat, de a avansa pe marginea acestor subiecte oferă o bază bună pentru a continua.
Firmele încă nu sunt conștiente de nivelurile și nevoile lor de competențe
În cele din urmă, instrumentele de evaluare și anticipare a competențelor pot fi utilizate nu numai pentru a justifica elaborarea politicilor și pentru a ajuta la conceperea programelor de sprijin, cum ar fi cursurile de formare, ci pot fi, de asemenea, foarte relevante pentru firmele înseși. Într-adevăr, unul dintre principalele obstacole în calea digitalizării întreprinderilor este lipsa de conștientizare a nevoilor acestora, atât în ceea ce privește echipamentele digitale, cât și competențele pentru manageri și angajați (OECD, 2017[22]). Instrumente simple, cum ar fi chestionarele de autoevaluare online, le pot ajuta să realizeze un diagnostic al nevoilor lor imediate, dar există opțiuni suplimentare pentru a sprijini și mai mult directorii în gestionarea eficientă a forței de muncă și pentru a anticipa deficitele de competențe viitoare. Acestea rămân mai rare decât alte instrumente menționate mai sus, în special pentru IMM-uri (OECD, 2016[5]), dar sunt dezvoltate tot mai multe inițiative, de exemplu, de către centrele europene de inovare digitală (EDIH) la nivelul UE. Astfel de exerciții nu au fost însă implementate în Moldova, iar instrumentul de autoevaluare al ODA 2020 a fost întrerupt.
Referințe
[12] CEDEFOP (2008), Systems for anticipation of skill needs in the EU Member States, https://www.cedefop.europa.eu/files/WorkingPaper01_Oct2008.pdf.
[15] ETF (2021), Moldova: Education, training and employment developments 2021, https://www.etf.europa.eu/sites/default/files/document/CFI_Moldova_2021.pdf.
[16] ETF (2021), Skills for smart specialisation in Moldova, https://www.etf.europa.eu/en/publications-and-resources/publications/skills-smart-specialisation-moldova-understanding-and.
[14] ETF (2014), Frame: Skills for the future. Foresight, https://www.etf.europa.eu/sites/default/files/m/7836A795A2AD6DB8C1257D90003E99BC_Foresight%20guide.pdf.
[8] EU4Digital (2020), Methodology for Measuring and Forecasting Digital Skills Gaps in the EaP countries, https://eufordigital.eu/wp-content/uploads/2020/11/EU4Digital-Methodology-for-measuring-and-forecasting-skills-gaps.pdf.
[21] FIDD, ATIC (2021), Feasibility Study for the Upgrade of University ICT Education in the Republic of Moldova [Unpublished].
[7] Government of Moldova (2013), STRATEGIA NAŢIONALĂ DE DEZVOLTARE A SOCIETĂŢII INFORMAŢIONALE ,,MOLDOVA DIGITALĂ 2020” [NATIONAL STRATEGY FOR THE DEVELOPMENT OF THE INFORMATION SOCIETY “DIGITAL MOLDOVA 2020”], http://mei.gov.md/sites/default/files/strategia_moldova_digitala_2020_857.pdf (accessed on 14 February 2022).
[11] ILO (2015), Anticipating and matching skills and jobs, https://www.ilo.org/wcmsp5/groups/public/---ed_emp/---ifp_skills/documents/publication/wcms_534307.pdf (accessed on 26 April 2022).
[13] ILO, OECD (2018), Approaches to anticipating skills for the future of work, https://www.ilo.org/wcmsp5/groups/public/---dgreports/---inst/documents/publication/wcms_646143.pdf.
[6] ITU (2022), ITU World Telecommunication/ICT Indicators Database 2022.
[17] Labour Market Observatory (2022), PROGNOZA PIEȚEI MUNCII PENTRU ANUL 2022 DIN PERSPECTIVA ANGAJATORILOR [LABOUR MARKET FORECAST FOR 2022 FROM THE EMPLOYERS’ PERSPECTIVE], https://anofm.md/view_document?nid=19888 (accessed on 8 June 2022).
[18] Labour Market Observatory (2021), PROGNOZA PIEȚEI MUNCII PENTRU ANUL 2021 DIN PERSPECTIVA ANGAJATORILOR [LABOUR MARKET FORECAST FOR 2021 FROM THE EMPLOYERS’ PERSPECTIVE].
[19] National Bureau of Statistics (2015), “School-to-Work Transition Survey”, Tranziţia de la şcoală la muncă, https://statistica.gov.md/pageview.php?l=en&id=4369&idc=350 (accessed on 20 June 2022).
[3] OECD (2021), Incentives for SMEs to Invest in Skills: Lessons from European Good Practices, Getting Skills Right, OECD Publishing, Paris, https://doi.org/10.1787/1eb16dc7-en.
[10] OECD (2020), Going Digital integrated policy framework, OECD Publishing, https://doi.org/10.1787/dc930adc-en. (accessed on 29 June 2022).
[4] OECD (2019), Roadmap: E-skills, OECD Publishing, https://www.oecd.org/digital/mdt-roadmap-e-skills.pdf.
[22] OECD (2017), Financial Incentives for Steering Education and Training, Getting Skills Right, OECD Publishing, Paris, https://doi.org/10.1787/9789264272415-en.
[5] OECD (2016), Getting Skills Right: Assessing and Anticipating Changing Skill Needs, Getting Skills Right, OECD Publishing, Paris, https://doi.org/10.1787/9789264252073-en.
[9] OECD (n.d.), OECD Going Digital Toolkit - Policy Dimensions, https://goingdigital.oecd.org/dimensions (accessed on 22 June 2022).
[1] Roslansky, R. (2022), “Here’s why the world of work urgently needs to put skills first”, Centre for the New Economy and Society, https://www.weforum.org/agenda/2022/03/work-skills-first/ (accessed on 20 June 2022).
[20] Rutkowski, J., V. Levin and A. Bargu (2017), Missing Skills: Results of the Skills Module of the Moldovan Labor Market Forecast Survey, The World Bank Group, https://documents1.worldbank.org/curated/en/524971511793797679/pdf/121666-WP-P154573-PUBLIC-Missing-Skills-Moldova-Rutkowski-Bargu-2017-09-21.pdf.
[2] Zahidi, S. (2020), We need a global reskilling revolution – here’s why, https://www.weforum.org/agenda/2020/01/reskilling-revolution-jobs-future-skills/ (accessed on 15 June 2022).
Note
← 1. Informații colectate prin exercițiul OCDE de informare desfășurat în T2 2022.
← 2. Inițiativa EU4Digital își propune să ajute țările Parteneriatului Estic să profite de potențialul pieței unice digitale a UE și să accelereze transformarea lor digitală. Lansată de Comisia Europeană în 2016, această inițiativă-umbrelă derulează o serie de proiecte privind diferite aspecte de politică, cum ar fi telecomunicații, încredere și securitate, comerț electronic, securitate digitală și competențe electronice. Pentru informații suplimentare, consultați https://eufordigital.eu/.